Dintre cele 14 varfuri de peste 2500m pe care le are Romania, Varful Omu este printre cele mai accesibile. Datorita numeroaselor variante de a ajunge aici, varful este usor de atins in orice anotimp si la orice varsta. Fiind punctul cel mai inalt din Bucegi, automat vine la pachet cu diferite tipuri de peisaje, care mai de care mai spectaculoase.
Noi am ales sa mergem pe Varful Omu pe cel mai scurt traseu, facut in totalitate la pas (fara telecabine), un traseu care s-a dovedit a fi unul extrem de frumos: pe Valea Obarsiei.
Variante de traseu spre Varful Omu:
- Cel mai usor de ajuns este cu ajutorul telecabinei care urca la Cabana Babele. Aici avem doua optiuni: fie din Busteni, fie Telecabina Pestera (Padina), iar de la Babele pana la Varful Omu se pot face undeva la 2-3 ore. Diferenta de nivel este mica, dificultatea redusa si nu sunt portiuni periculoase. Este ideal pentru cei cu copii mici sau pentru incepatori in ale drumetiilor.
- Cel mai usor traseu fara telecabina presupune plecarea de la Piatra Arsa, punctul maxim in care se poate ajunge cu masina. Pana la Canaba Babele, drumetia dureaza cam o ora, dupa care se continua pana la Vf. Omu. Desi este cel mai usor traseu la pas, nu este si cel mai scurt. Poate dura cu totul undeva la 7-8 ore.
- Cel mai scurt traseu spre Varful Omu este si cel ales de noi, cu plecare de la Telecabina Pestera, pe Valea Obarsiei, pe langa Cascada Ialomitei. Desi este mai dificil decat anteriorul, aici peisajul se schimba constant si dezvaluie zone extrem de frumoase. Este antrenant si a ajuns usor in topul nostru. Ca si timp, as zice undeva la 6-7 ore dus-intors, cu tot cu pauze.
- Traseul de la Cabana Malaiesti este o alta varianta de a ajunge la Omu. Spre Malaiesti se pleaca din Rasnov (aici sunt mai multe detalii), iar de la cabana in varf mai sunt undeva la 3 ore.
- Traseul cu plecare din Busteni, prin Poiana Costilei este destul de lung si cu o dificultate mai mare. Pana la Poiana Costilei am ajuns si noi acum cativa ani, insa nu am continuat mai departe.
- O alta optiune ar fi drumetia cu plecare din Simon, prin Valea Gaura, pe langa Cascada Moara Dracului. Am auzit ca zona este foarte frumoasa, insa cu siguranta si acesta este un traseu mai lung si mai dificil ca primele variante.
Rezumatul traseului nostru
- Punctul de pornire si sosire este la Telecabina Pestera (Padina)
- Traseu: Telecabina Pestera – Valea Obarsiei – Cascada Ialomitei – Varful Omu – retur
- Marcaj: banda albastra
- Durata urcare: 3 ore jumatate
- Durata coborare: 2 ore jumatate
- Diferenta de nivel: putin peste 1000m
- Altitudinea maxima: 2507m (Varful Omu)
- Altitudinea minima: 1600m (Telecabina Pestera)
- Dificultate: usor-mediu. Sunt doua portiuni mai abrupte, in rest se urca usor
- Echipament: haine si incaltaminte sport, sapca si SPF (nu sunt zone de umbra)
- Apa potabila pe traseu: inainte de Cascada Ialomitei + la Cabana Omu se gasesc bauturi si cateva feluri de mancare
Ce presupune urcarea spre Varful Omu
Am pornit spre Sinaia dis de dimineata, iar in jur de ora 9 intram pe Transbucegi. Drumul este asfaltat pana la Telecabina Pestera, nu prea sunt gropi, dar putin mai problematica este latimea acestuia, fiind ingust sau foarte ingust uneori.
De la Cabana Dichiu drumul se ramifica in doua directii:
- spre dreapta continua spre Piatra Arsa, de unde incepe traseul de la punctul 2
- inainte ajunge pana la Telecabina Pestera. Am continuat drept, am trecut de Campingul Zanoaga (de unde anul trecut am plecat in drumetie spre Lacul Scorpoasa – aici detalii), de Barajul Bolboci si am ajuns la destinatie, in curtea telecabinei.
Era ora 10:00 cand am inceput urcarea pe drumul forestier care trece pe langa Salvamont. Prima bucata a fost cu urcare sustinuta, insa nu pentru mult timp. Dupa ce am ajuns pe platou, urcarea a devenit lina, aproape dadea senzatia ca mergem pe curba de nivel.
Peisajul este superb, eram inconjurati de munti si pasuni si mult, mult verde. Primul indicator arata o bifurcatie, inainte continuam direct spre Varful Omu, in timp ce la dreapta am fi ajuns pe Culmea Doamnele. Poate fi o alta modalitate de a ajunge in varf, dar de obicei este folosita ca traseu de intoarcere. Noi am ales sa urcam direct si sa coboram pe acelasi drum.
Dupa ce am continuat pe poteca lina si am trecut de multe vacute (cand zic multe, ma refer la peste 30), am ajuns la bolovanul imens pe care l-am luat drept reper. Iar intr-o ora jumatate de la plecare, eram la Cascada Ialomitei, locul de un izvoraste raul cu acelasi nume.
De aici si pana la urmatoarea zona de platou am dat de prima parte abrupta a traseului: mai multi bolovani, stanci de ocolit sau urcat, insa nimic de speriat. Dupa ce panta abrupta s-a incheiat, am ajuns la o poteca lina care se indreapta spre Mecetul Turcesc (un perete mare de stanca pe care nu aveti cum sa il ratati). La finalul potecii incepe si cealalta portiune abrupta a traseului, care urca pana la intersectia cu traseul care vine de la Babele.
Din acest punct am inceput sa zarim Cabana Omu. In dreapta se observa Releul Costila, pe aceeasi directie cu Babele si Crucea Caraiman, iar in departare se vedea Sinaia.
In jumatate de ora de la intersectia celor doua trasee am ajuns la cabana, bucurosi si infometati. Partea buna este ca aici exista cateva optiuni de mancare (o ciorba si un felul doi), insa ambele cam fara gust. Pachetul de acasa este sfant pe traseul asta 🙂
Dupa mancat si odihna, a venit si intrebarea cea mai importanta. Bine, bine, dar unde este totusi Varful Omu? Este la cabana, este stanca din spate, este un alt punct? Am cautat cu privirea un steag, o placuta, dar nimic nu anunta locul exact. Sa intrebam pe cineva unde este Varful Omu, noi fiind deja pe el? Clar ne facem de ras.
Asa ca, ne-am indreptat increzatori spre varful piramidal din apropiere. Doar ca, spre surprinderea noastra si a tuturor celorlalti oameni de acolo, era de fapt Varful Bucura sau Ocolit, al doilea din Bucegi ca inaltime (2503m).
Intr-un final, dupa ce am lasat rusinea la o parte si chiar am intrebat pe cineva, am descoperit misterul: Varful Omu este chiar in spatele cabanei, acolo unde se gaseste si o mica placuta inscriptionata. Iar stanca de langa este oficial cel mai inalt punct natural din Bucegi (2514m).
Am facut selfie regulamentar, dupa care am inceput coborarea. Pana jos am mers aproape neintrerupt, fiindca la orice pauza genunchii o luau razna si nu se opreau din tremurat.
Asa ca, in 2 ore jumatate eram la masina, extrem de incantati si extrem de obositi, ca de fiecare data cand coboram de pe munte.
