Asta toamna am lasat Bucegii in spate si am pornit dis de dimineata din Brasov spre Harghita. Dupa ce am ajuns prima data in Masivul Ceahlau si la Cabana Dochia, am prins drag de zona Carpatilor Orientali. Asa ca, am pornit in sfarsit intr-un traseu pe care il aveam in plan de mult timp, la Piatra Singuratica si pe Vf Hasmasul Mare.
Variante de traseu spre Piatra Singuratica:
Inainte de a intra in detalii, este important sa stii ca exista doua posibilitati de a urca spre Piatra Singuratica, ambele cu plecare din comuna Balan, jud. Harghita:
- traseul banda albastra, cu punctul de plecare aici. A fost inchis o perioada lunga datorita copacilor cazuti pe poteca. Insa, ajunsi la cabana am aflat ca au urcat oameni pe el, deci pare a fi functional. Cabanierul ne-a transmis ca ambele sunt similare ca dificultate, insa, “poate putin mai usor acesta cu banda albastra”.
- traseul triunghi rosu cu punctul de plecare la capatul satului – a fost varianta aleasa de noi pentru urcare si coborare
Rezumatul traseului:
- Punctul de pornire este in localitatea Balan, judetul Harghita, la capatul satului. Noi am lasat masina aici.
- Urcare: Balan – Cabana Piatra Singuratica – Vf. Hasmasul Mare. Durata: 2 ore pana la Piatra Singuratica, iar de acolo 1 ora jumatate pana in varf.
- Coborare: Vf. Hasmasul Mare – Cabana Piatra Singuratic – Balan. Durata: 2 ore jumatate, coborare in ritm alert
- Altitudinea maxima: 1792m (Vf, Hasmasul Mare)
- Dificultate: usor – mediu, nu sunt zone expuse sau periculoase, insa urcarea pana la cabana este constanta si obositoare
- Marcaj: triunghi rosu pana la Piatra Singuratica, dunga rosie de la cabana in varf
- Impresii despre traseu: nici prea usor, nici greu, potrivit pentru orice varsta, atata timp cat exista conditie fizica. Desi inceputul este lin, se continua cu o urcare constanta pana la cabana, pe un plan destul de inclinat. Ulterior, de la cabana pana pe varf, este o placere. Traseul devine mai putin abrupt si peisajele panoramice infrumuseteaza experienta. Iar versantul estic si stancos al Hasmasului, te duce instant cu gandul la Piatra Craiului.
Detalii despre traseul spre Vf. Hasmasul Mare
In cautarea locului de parcare, am trecut de centrul comunei Balan si am continuat pe un drum plin de gropi pana aici. Stiam ca celalalt traseu era inchis, asa ca prima intrebare a fost “cum de sunt asa de putine masini parcate?”.
Ne-am raspuns de indata ce am ajuns la cabana si am aflat ca traseul banda albastra a fost redeschis.
Prima parte a urcarii a fost lina, iar dupa ce am trecut de ultimele case, am continuat pana intr-o poiana superba. Aici soarele, ceata si toamna isi dadusera intalnire.
Ulterior am continuat prin padure, pe un drum plin de bolovani, inclinat, care ne-a facut sa ne oprim la fiecare 30m sa ne tragem respiratia :). Insa, in aproximativ 2 ore am ajuns la cabana, dupa ce am urcat o ultima panta mai abrupta.
Aici exista locuri de cazare si ti se poate gati, trebuie doar sa discuti inainte cu cabanierul. Fix in spatele cabanei este Piatra Singuratica, stanca reper pentru zona Hasmasului, pe care te poti si catara.
Noi, insa, am trecut pe langa, prin spatele cabanei si am continuat pe traseul banda rosie spre varful Hasmasul Mare.
Zona asta mi s-a parut extraordinara. Urcarea este mult mai lina ca pana la cabana, iar privelistea devine din ce in ce mai impresionanta.
Varful ofera o priveliste 360, iar bucuria mare a fost sa vedem Vf. Toaca in departare. Este un sentiment atat de fain cand vezi cu ochii tai puncte indepartate de pe harta. Doar in varf de munte poti trai sentimentul asta.
Coborarea a fost, ca intotdeauna, mult mai placuta ca urcarea, desi zonele abrupte puneau destul de multa presiune pe genunchi. Asa ca, pana jos am fost intr-un zig-zag continuu 🙂
