Muntii Bucegi sunt un loc nesfarsit de variante de drumetii, potrivite pentru fiecare varsta sau conditie fizica. Dupa traseul spre Poiana Costilei si cel spre Cabana Malaiesti, am zis sa descoperim alte locuri noi.
Asa ca, am ales un traseu spre Lacul Scropoasa si Cascada 7 izvoare, una dintre cele mai la indemana optiuni de drumetie din Bucegi.
Rezumatul traseului:
- Obiective: Cheile Zanoagei, Cascada 7 izvoare, Lacul Scropoasa
- Punct de pornire: aici. Se poate pune pe Waze destinatia “Camping Zanoaga”
- Durata: vara – cel mult 2 ore dus, 2 ore intors (cu pauze multe si mers relaxat). Iarna as mai adauga o ora pentru grija de a nu aluneca pe zapada
- Altitudinea maxima: in jur de 1370 m (Cheile Zanoagei)
- Dificultate: usoara
- Marcaj: cruce albastra
- Impresii: traseul spre Lacul Scropoasa este perfect pentru cei care isi doresc mai mult o plimbare. Si, desi este un traseu usor, iarna este nevoie de o atentie mai mare (detalii mai jos)
- Acces: la intrarea in Parcul Natural Bucegi am platit 10 lei de persoana (chiar la intrare, langa camping). Biletul primit are o valabilitate de 3 luni, pentru orice traseu din aceasta arie
De unde pornim?
In apropiere de Cota 1000 (Sinaia), incepe drumul spre Platoul Bucegi. Dupa vreo 15 minute de urcare cu masina, apar privelistile panoramice. Iar dupa alte 5-10 minute ajungem la Cabana Dichiu, un loc plin de branduse de munte in perioada primaverii.
De aici drumul continua in doua directii:
- In dreapta, pe Transbucegi, se ajunge la Cabana Piatra Arsa. De acolo incep drumetiile spre Babele, Crucea Caraiman sau Vf. Omu.
- Inainte, pe langa Dichiu, drumul coboara spre Lacul Bolboci, Pestera, Hotel Padina. Pe aici pornim si noi, iar punctul de oprire este chiar inainte de Bolboci, la Campingul Zanoaga
Cheile Zanoagei
De indata ce trecem de casutele campingului, urmarim marcajul cu cruce albastra si ne indreptam spre chei. Interesant este ca pentru acest traseu spre Lacul Scropoasa, coborarea are loc la dus. Insa, nici intoarcerea nu are motive de ingrijorare. Chiar daca se urca, diferenta de nivel este una mica (1370 m in chei vs. 1200 m langa lac).
Se merge pe poteca prin padure si pe langa raul Ialomita, traseul fiind usor de parcurs si fara dificultate. Totusi, sunt cateva aspecte ce ar trebui luate in calcul:
- pentru perioadele de iarna sau primavara (cu zapada si gheata), este nevoie de incaltaminte adecvata si de mai multe straturi de imbracaminte. Noi am fost in mai (nu prea se observa din poze, stiu) si am experimentat toate anotimpurile intr-o zi. Erau zone foarte reci, dar si locrui unde puteai sta in tricou;
- desi vorbim de un traseu usor, este nevoie de atentie. Sunt portiuni in care poteca este foarte aproape de rau, sau portiuni cu stanci. La un moment dat, exista si cateva lanturi de sustinere, acolo unde stancile pot fi alunecoase;
- sunt trei momente cand trebuie trecut raul pentru a continua traseul. Prima trecere nu implica probleme, podul este solid. Insa, la a doua traversare noi am avut ghinionul sa gasim podul rupt, asa ca a trebuit sa trecem folosind resturile de lemn. Iar ultima traversare este in dreptul unei cascade mici, unde drept suport sunt stancile si cativa busteni.
Cascada 7 izvoare
La finalul cheilor, se ajunge langa Hidrocentrala Scropoasa, construita pe lac. Zona este locuita, fiind accesibila si cu masina, pe drumul care pleaca din comuna Moroeni (jud. Dambovita). Insa, din ce am inteles de la localnici, este recomandat sa alegi varianta asta doar daca ai 4×4.
Din acest punct in stanga, la 5-10 min distanta, gasim Cascada 7 izvoare. Un loc incarcat de legende, ce se spune ca a fost descoperit de daci. Am auzit ca aici este una dintre cele mai pure ape din lume si chiar si Ceausescu era mare fan al izvorului.
Lacul Scropoasa
Finalul traseului spre Lacul Scropoasa a fost la podul dintre stanci, de unde incep Cheile Orzei. Asa ca, din zona caselor, trebuie ocolit lacul prin partea dreapta, pe o poteca ce ajunge fix aici.
Am recunoscut imediat cadrul din pozele faine vazute pe Instagram. A fost printre cele mai vizitate locuri conform news feedului meu. 🙂
Din pacate, insa, realitatea nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor create. Poate nici momentul din zi nu a fost unul bun, poate si ploile sau topirea zapezilor au facut ca apa sa nu aiba culoarea aia turcoaz la care ma asteptam.
Ce m-a impresionat placut a fost zona in ansamblul ei, cu stancile, padurile si linistea din jur.
