Stam in capitala de 8 ani, dar niciodata nu am planificat un traseu complex, la pas prin Bucuresti. Si desi imi propuneam sa ajung in cate-o zona despre care auzeam ca-i faina, cel mai adesea lasam pe alta data.
In mod ironic, cu cat stii mai sigur ca poti sa vezi oricand un loc, cu atat ii amani mai mult vizita. Asa-i? ?
Ei bine, dupa doua luni de autoizolare pe timp de pandemie, am lasat deoparte orice amanare. Am pus pe harta mai multe obiective si a rezultat un itinerar de 4 ore prin cele mai frumoase zone din centrul orasului.
Parcul Carol
Pana acum nu a fost printre primele alegeri in materie de parcuri vizitate, asa ca a fost un moment bun sa ii acordam mai multa atentie. Pozitionat central, cu alei generoase si un lac linistit, Parcul Carol a fost startul perfect pentru plimbarea noastra.
Este interesant sa iti imaginezi, cum cu aproape un secol in urma, Dealul Filaretului era in intregime acoperit cu vii. Insa, in 1906 parcul a luat locul viilor, sarbatorind prin inaugurarea sa 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. Desi in prezent are mai multe obiective, de departe cel mai reprezentativ este Mausoleul, cunoscut drept Monumentul Eroilor Neamului.
Strada Xenofon
Dupa iesirea dinspre N-V a parcului, in imediata apropiere se gaseste Strada Xenofon. Ascunsa timid printre case, singura strada in scari din Bucuresti aproape ca trece neobservata. Se spune ca are 70 de trepte (i-am crezut pe cuvant pe cei care au numarat) si face legatura cu Aleea Suter, unde se afla si palatul cu acelasi nume.
Din pacate, din 2015 de cand a fost repictata, am tot amanat vizita acestei stradute. Si daca mai amanam mult, probabil ca nu mai gaseam nicio urma ca a fost vreodata reconditionata.
Piata Unirii
Continuam itinerarul spre Piata Unirii, trecand pe langa graffiti-urile de la Fabrica si luand din mers o cafea buna de la Drip.
Piata a reprezentat tot timpul un punct central al vietii din Bucuresti. In urma cu mai bine de un secol si jumatate, aici existau un spital, un palat si mai multe hale de alimente, construite pe modelul celor din Paris.
Fiind intr-o continua schimbare, astazi gasim in locul celor enumerate mai sus Parcul Unirii, bulevardul si fantanile. Iar interesant este ca sub toata aceasta zona se afla mai multa viata si agitatie ca deasupra ei. Mai exact, gasim un pasaj rutier, răul Dâmboviţa, casetele de scurgere a apelor colectate, un pasaj pietonal si două magistrale de metrou una deasupra celeilalte.
Cat despre nume, de ce se numeste Piata Unirii, Piata Unirii? Parce que, parce que… se spune ca aici s-au desfasurat multe evenimente importante legate de Unirea Principatelor de la 1859.
Centrul Vechi
Desi Piata Unirii a fost intr-o continua schimbare, Centrul Vechi a ramas parca rupt din filele unei carti de istorie. Asa ca, pornim la pas prin Bucurestiul de demult:
Hanul lui Manuc, desi construit la inceputul anilor 1800, inca pastreaza din atmosfera specifica vremurilor. Pe atunci era locul de intalnire al calatorilor, targovetilor si poetilor de odinioara. Tratatele politice se imbinau cu povestile despre lumea larga si cu vinul rece din pivnitele hanului.
Continuam plimbarea pe Lipscani, una dintre cele mai reprezentative strazi din Bucurestiul vechi. Cunoscuta ca “Ulita Mare”, din 1589 a fost locul de intalnire al negustorilor care isi aduceau marfa din Leipzig (Germania). Totodata, si stradutele mici din jur poarta numele marfurilor vandute odinioara (Blanari-blanuri, Sepcari-sepci).
Manastirea Stavropoleos, veche de aproape trei secole, te incanta cu diverse fresce si cu o curte interioara superba.
La iesirea din Manastire, ajungem din cativa pasi la Caru’ cu Bere, simbol al Centrului Vechi. Un local ce pastreaza atmosfera interbelica in fiecare detaliu, de la mobilier, candelabre si pana la muzica din surdina.
Calea Victoriei
Daca vorbim de un tur la pas prin Bucuresti, atunci nu poate fi exclusa din discutie prima strada pavata din Romania. La finalul anilor 1600 intreaga strada a fost pavata cu lemn, asa ca a primit numele de pod, cum era obiceiul. Mai exact, Podul Mogosoaiei, fiindca unea mosia domnitorului Constantin Brancoveanu de palatul sau din Mogosoaia. Abia in urma cu 150 de ani, strada primeste numele pe care il stim astazi, dupa ce armata romana isi face intrarea triumfala in oras, in urma Razboiului de Independenta.
Inca de atunci, Calea Victoriei era un loc boem, plin de viata. Hotelurile, magazinele si restaurantele celebre au facut sa devina principala atractie a elitelor romanesti ale vremii.
- Palatul CEC, una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti, te intampina de indata ce iesi din Centrul Vechi si ajungi pe Calea Victoriei. Construit la finalul anilor 1800, sub atenta supraveghere a lui Carol I și a reginei Elisabeta, palatul a ramas neschimbat de trecerea timpului.
- Cercul Militar si Palatul CEC sunt doar doua dintre cladirile care i-au adus Bucurestiului denumirea de Micul Paris. O cladire ce aminteste de eleganta secolului trecut, Cercul Militar a fost construit la initiativa ofiterilor din Garnizoana Bucuresti.
- Vizavi gasim Casa Capsa, cel mai important restaurant de la inceputul secolului XX. Se spune ca, de fapt, in separeurile lui se desfasura intreaga viata politica a Romaniei.
- Pasajul Macca – Villacrosse, construit la finalul secolului XVIII, avea scopul de a lega Banca Nationala de cea mai circulata artera comerciala de atunci, Calea Victoriei. Cu o atmosfera intima si calda, datorita sticlei de culoare galbena care il acopera, pasajul este cunoscut astazi pentru cafenelele cu specific oriental.
- Pentru Pasajul Victoria a fost imprumutata traditia portugheza de a agata umbrele deasupra strazilor
- Piata Revolutiei este un simbol al istoriei nationale, fiind locul in care a pornit Revolutia din 1989. Dedicat tuturor celor care au murit atunci, monumentul din piata este in continuare unul destul de controversat.
- Ateneul Roman este ultimul obiectiv la care ne-am oprit pe Calea Victoriei. Un simbol al culturii nationale, Ateneul se remarca printr-o arhitectura speciala la exerior si un decor impresionant in interior. La fel ca in trecut, si astazi gazduieste concerte deosebite sub cupola lui.
Grafitti-urile din zona parcului Gradina Icoanei
Continuam itinerarul spre Bulevardul Magheru, pe care il traversam pentru a ne indrepta spre Libraria Carturesti. In spatele librariei se gaseste una dintre cele mai frumoase si boeme terase din Bucuresti, Cafe Verona.
De aici incepe o strada linistita si diferita, ce poarta numele pictorului Arthur Verona. Datorita evenimentului anual Street Delivery, strada prinde viata prin graffiti-uri noi, fiind o invitatie deschisa spre a o vizita si revizita.
Mergem tot inainte si trecem prin parcul micut si cochet, Gradina Icoanei, pentru a ajunge pe strada General Eremia Grigorescu. Aici, a fost realizata de catre o echipa de graffiteri romani, una dintre cele mai frumoase picturi murale vazute de mine in Bucuresti.
Sunt atat de multe atractii carora nu le-am acordat suficient timp. Insa, ne-am promis sa continuam initiativa acestor tururi si sa descoperim noi strazi, cladiri si povesti la pas prin Bucuresti.
